Cum ti-a influentat viata, relatia cu parintii tai?

“Baza întregii istorii o constituie povestirea părinţilor către copii, transmisa apoi de la o generaţie la alta.”

Voltaire

relatia parinte-copil Salutare! :)

Azi vreau sa vorbim despre parintii tai. Sau, despre aceia pe care tu ii consideri parinti, cei care te-au ingrijit si te-au ajutat sa cresti. Daca, de exemplu, ai fost crescut de bunici, atunci ei sunt parintii  tau emotionali. Pe ei ai incercat sa-i copiezi, de ei ai fost legat afectiv si dependent material, multi ani din viata. Mai ales acei ani, in care erai  cel mai vulnerabil.

Ei sunt fiintele care iti coloreaza primele amintiri de viata. Te-au invatat ce este iubirea, grija, tandretea, bucuria, protectia… Te-au invaluit cu atata atentie si iubire incat simteai ca toata lumea e a ta. Cand ei erau in zona, tu erai pe deplin protejat si tot ce trebuia sa faci era sa te bucuri. Sau sa ceri, atunci cand vroiai ceva. :P

Apoi, incet incet, au inceput sa iti ofere si alte lectii, un pic mai dureroase.

Intr-o zi, ai descoperit ca lucrurile s-au schimbat. Se bucurau de prezenta ta, dar acum, au aparut momente in care ti se spunea grav si amenintator “Nu!”.  Si, ai descoperit ca nu mai primesti chiar tot ceea ce iti doresti,  ca ti se cer lucruri pe care nu le intelegi prea bine, ca apar din ce in ce mai multe reguli si restrictii…

Brusc, ai inceput sa simti in nou tip de durere. Poate mult mai intensa si mai infricosatoare decat cea fizica. A aparut frica! Nu stiai exact de unde vine, ce sa faci cu ea, dar o simteai adinc in tine…

A trebuit sa realizezi ca regulile jocului s-au modificat. Trebuia sa faci ceva, pentru a recastiga starea de placere, de siguranta.

Si atunci, ai luat niste decizii…

Poate la un moment dat ai fost bolnav, si in clipele acelea ai simtit ca parintii iti ofera mai multa dragoste si atentie. Atunci ai facut o conexiune intre starea de victima si iubire. Si poate ai hotarat ca trebuie sa iti fie cat mai des rau, pentru asa primesti mai multa iubire.

Sau…

  • Poate ai hotarat sa le faci pe plac, in speranta ca asa va fi bine.
  • Poate ai hotarat sa te razvratesti – asa macar, ti-ai asigurat suficienta atentie.
  • Poate te-ai hotarat sa te inchizi in tine, ca sa-ti oferi protectie…
  • Poate ai inceput sa faci lucruri care sa-i uimeasca…
  • Poate….

Variantele pot fi infinite. Fiecare dintre noi a fost acolo si a luat propriile decizii. Si spun decizii, pentru ai luat mai multe. :)

Decizii, dirijate de inspiratia ta si de raspunsul primit…

Iti place sau nu, in multe privinte, tu esti bucata rupta din parintii tai. Sunt multe vorbe de duh romanesti care exprima ideea asta: ”Aschia nu sare departe de trunchi” sau “Ce naste din pisica, soareci mananca”…

Dar cand spun ca esti bucata rupta din parintii tai, nu afirm ca esti identic cu ei. Tu esti tu, si ai propria ta istorie pe acest pamant.

Insa, sunt sanse mari ca multe dintre convingerile si regulile tale de viata, sa fie imprumutate de la parinti. Multe dintre barierele pe care ti le pui, au fost trasate la un moment dat de ei. Gandeste-te ca, atunci cand ai imprumutat elemente de la ei, nici macar nu se punea problema sa te intrebi daca principiile lor sunt bune sau rele. Erai prea dependent, iar legaturile emotionale erau prea intense.

Un prieten imi spunea, ca atunci cand era mic, avea impresia ca parintii lui sunt niste super-eroi si ca ei au intotdeauna dreptate. :P

Oare nu a fost o vreme cand era si pentru tine asa? Nu era adevarul absolut ceea ce ziceau parintii? :)

Apoi a venit momentul in care ai  realizat ca de multe ori parintii tai se inseala. Sau ca tu nu poti sa accepti ceea ce ei te invata ca fiind bun.

 Si ai inceput sa iei alte decizii, care si ele ti-au modelat viata intr-o anumita directie.

In relatia cu parintii tai, au fost si sunt,  doua forte care te-au condus: acceptarea si opozitia. Din ce am observat eu, indiferenta nu prea merge. :)

E ridicol sa spun ca esti identic cu parintii tai. Nu spun ca destinul tau va fi identic cu al lor. Nu e musai ca daca te-ai nascut intr-o familie saraca, tu o sa fii sarac toata viata, cum nu e o regula ca daca provii dintr-o familie bogata, o sa ai bani mereu.

Sunt copii care se nasc in familiile cele mai bune si care sfarsesc rau. Si sunt alti copii care  sunt privati de iubire, se nasc in familii unde exista abuzuri fizice sau verbale, si care reusesc sa devina niste oameni minunati.

Ceea ce vreau sa iti spun, este ca nu ai putut fi indiferent in relatia cu parintii tai.  In acea relatie, au actionat forte puternice, forte ce te-au facut sa devii ceea ce esti astazi. Ai raspuns fie prin supunere, fie prin opozitie, dar ai raspuns de fiecare data. Si din fiecare raspuns, s-a nascut o decizie, ai selectat o cale de urmat.

Ceea ce trebuie sa constientizezi, este faptul ca tu ai fost cel care ai preferat anumite decizii.

Poate ai momente in care iti acuzi parintii si te gandesti ca viata ta e asa datorita influentei lor. Ca tu, ca persoana, esti slab si fara noroc pentru ca ei ti-au fost parinti.

Dar asta e calea usoara, sa renunti la responsabilitate si sa dai vina pe altii. :P

Parintii, buni sau rai, au facut asa cum au putut si cum au stiut ei mai bine. Si dupa cum spunea Bryan Tracy in « Cartea succesului«, ei ti-au oferit atata iubire cat aveau si pentru ei.

Iar tu, chiar si cand erai mic, ai facut propriile alegeri, chiar daca atunci erau inconstiente, dictate de instinctul de supravietuire.

Dar acum esti mare. Poti sa fii constient de deciziile tale. Poti face noi alegeri.

Poti sa-ti asumi responsabilitatea si sa preiei controlul propriului tau destin! :)

 ♠ ♠ ♠

Oricum ar fi fost copilaria si adolescenta ta, e momentul sa realizezi ca ai crescut. Acum vei avea, sau poate chiar ai deja, proprii tai copii. Si e timpul sa devii constient de deciziile pe care le-a luat in trecut si sa iei altele mai bune. ;)

Pentru asta, iata un mic exercitiu:

  • Dintre parintii tai, de care te-ai simtit mai apropiat?
  • Ce anume il definea pe acest parinte? Ce anume  spunea adesea, si credea el/ea despre viata?
  • Ce ai preluat tu de la el/ea? Care sunt convingerile si principiile pe care le-ai adoptat ?
  • In ce privinte i te-ai opus? Ce credinte nu ai vrut sa adopti?
  • Aceste alegeri, te sprijina in viata, sau iti fac mai mult rau? Care sunt principiile benefice si care sunt cele daunatoare?
  • Cum va evolua viata ta, daca continui sa pastrezi acele convingeri neproductive?

Sunt convingeri si atitudini pe care le-ai adoptat la un moment dat, pentru ca atunci ti-au adus niste beneficii. Dar, unele decizii, in ciuda beneficiilor, se dovedesc a fi distructive pe termen lung.

Asa ca, mai bine renunta la ele, inainte sa-ti conduca viata intr-o directie cu totul gresita! Mai bine, descopera-le si  schimba-le acum, inainte sa-i afecteze si pe copii tai!

Numai bine! :)

Elena

Ps: te-ar interesa asa stii mai multe despre deciziile luate in copilarie, si despre cum le poti modifica? :-?

Alte articole interesante

Suferinta este inevitabila, dar tu decizi cum reac... "Doar viata pe care o traim pentru altii , este o viata ce merita sa fie traita." Albert Einstein Salutare! Vroiam sa scriu continuarea la articolu...
Iubiri toxice: oameni alaturi de care relatiile su... In mod normal, militez pentru rezolvarea problemelor aparute in cuplu. Totusi, viata alaturi de anumiti oameni poate fi extrem de dificila. Sunt iubi...
Unde pot intalni partenerul potrivit?   Am primit de la mai multe persoane intrebarea "Unde pot intalni acea persoana, alaturi de care sa am o relatie serioasa?" "Când îl vo...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *